Ce ne motiveaza pentru adopție?
,,Fiica lui Faraon a coborât la Fluviu să se scalde, […] a văzut coşuleţul între trestii şi […] l-a luat. L-a deschis şi a văzut copilul şi, iată, era un băieţel care plângea. […]. El a fost pentru ea ca un fiu”. (Exod 2:10)
În mintea noastră pot apărea o multitudine de întrebări: Oare fiica lui Faraon și-a pus problema adopției înainte de a-l găsi pe Moise? Oare se simțea pregătită să crescă un copil? Oare mai avea și alți copii? Era căsătorită? Ce-i spunea societatea, familia? Era în regulă să adopte un copil dintre sclavi? În complexitatea acestor nelamuriri, alegerea ei a fost una simplă, naturală. Crescuse cu valori familiale, morale ? Noi ce am alege într-o situație în care vedem neputința unui copil? Ori oportunitatea unei adopții? Ce înfluență are societatea asupra noastră? Ne sprijină statul, structurile administrative, familia?
De-a lungul istoriei ne sunt relatate și alte adopții faimoase precum a regelui din Babilon, Sargon I de către un țăran, unde întâlnim și primul sistem legislativ referitor la adopție (Codul lui Hamurabi din Babilon), adopția lui Oedip în Grecia Antică de către regele Corintului, Iulius Cezar care și-a adoptat propriul nepot, pe Gaius Octavius, devenit ulterior primul împărat sub numele Augustus Caesar (62 i. Hr. – 14 d. Hr.)
Răspunsurile noastre la nivel de societate le vedem în suferința celor a căror soartă nu a fost generoasă, însă răspunsul particular al unora se poate modela dacă există dorință, astfel încât să putem face diferența pentru câțiva Moise.
Cercetările sociale asupra motivelor de a adopta aduc în prim plan câteva lucrări printre care cercetarea lui Bethmann & Kvasnicka (2012), în care sunt surprinse motivele principale pentru care persoane și familii aleg adopția:
- Infertilitatea primară și secundară
Aproximativ între 11% și 24% dintre cuplurile infertile optează pentru adopție (Mosher & Bachrach, 1996).
În cazul infertilității primare, chiar și cu costuri ridicate ori cu prognoza unei valorizări mai scăzute a copilului adoptat, dacă o familie își dorește copii, va adopta. Decizia finală privind adopția este privită per ansamblu, mai optimist, mai pozitiv, decât starea ce o trăiesc în prezent acele persoane.
Pentru cei cu infertilitate secundară (adică cei care au deja un copil sau mai mulți si sunt în imposibilitatea de a mai avea) lucrurile stau puțin diferit. Dacă în acea gospodărie costurile cu proprii copii sunt reduse sau există o abundență financiară, se poate genera o cerere pentru adopție. De asemenea, cererea pentru adopție este strâns legată de preocuparea pentru societate și de nivelul ridicat de altruism.
- Costurile crescute ale proceselor de fertilitate
Dacă costurile de a crește un copil sunt similare, indiferent dacă este natural sau adoptat, lucrurile nu stau la fel și în privința sarcinii. Costurile de fertilitate pot fi o povară financiară pentru multe dintre familii, diferite societăți având diferite politici privind fertilitatea și natalitatea.
- Empatia față de orfani
Pentru unele persoane costurile emoționale, sociale de a nu adopta pot fi foarte mari, cu precădere în cazul adopțiilor copiilor din familie sau ai cunoscuților. De exemplu, în Statele Unite ale Americii 1 din 4 adopții este între afini sau rude, asta incluzând și adopția copiilor vitregi.
În cazul unor fenomene meteo catastrofale intens mediatizate s-a observat același tipar: oamenii devin preocupați și foarte empatici cu copiii a căror părinți au decedat în urma catastrofei, costurile lor emoționale devenind mari dacă aleg să nu se implice activ pentru ameliorarea situației orfanilor.
- Beneficiile financiare ale adopției
De-a lungul istoriei, copiii adoptați aduceau valoare gospodăriei prin forța lor de muncă, însă astăzi această practică este considerată exploatare sau sclavie. În prezent, beneficiile sunt indirecte, de exemplu vedetele care au adoptat pot avea beneficii financiare ca urmare a atenției mediatice ce o primesc.
Motivele prezentate mai sus sunt cele care pot conduce la decizia de a adopta și observăm că ele sunt mai degrabă legate de sine și nu de aspecte ce țin de societate, mediu ori cultură. Potrivit autorilor Bethmann și Kvasnicka (2012), analiza acestora furnizează o perspectivă cheie și anume că decizia de adopție este determinată de rezultatul comun al evaluarilor privind fertilitatea și disponibilitatea financiară, fără pretenție de exclusivitate. Cu siguranță multe inimi ar putea povesti multe motive pentru care aleg adopţia, ca de exemplu motivele morale (abandonul embrionilor), religioase sau sociale ( adopţia copiilor vulnerabili).
Femeia egipteancă din Biblie ne oferă o lecție de altruism, ea a vazut copilul ca pe un dar și nu sunt menționate întrebări despre oportunitatea adopției, veniturile familiale, ori infertilitate. Avea inima deschisă, plină de empatie și astăzi ea se bucură de a fi modelul unei femei altruiste.Ne vom mai întoarce la pilda pe care ne-o oferă.
Așadar, dacă pentru anumite grupuri de populație, adopția ar putea fi încurajată din mediu (persoane publice, societăți care trăiesc în sisteme de familii extinse), pentru majoritatea însă rămâne o decizie personală influențată preponderent de propria fertilitate și starea economică.
,,Iar noi, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne complacem în noi înşine”. (Romani 15:1)
Lavinia Petrulă
Psiholog clinician și Psihoterapeut
Editare – Bianca Coman
Bibliografie selectivă
Bethmann, D., & Kvasnicka, M. (2012). A theory of child adoption. Ruhr Economic Paper, (342).
Mosher, W. D., & Bachrach, C. A. (1996). Understanding US fertility: continuity and change in the National Survey of Family Growth, 1988-1995. Family planning perspectives, 4-12.
1Preluat de pe https://www.creeaza.com/familie/asistenta-sociala/Perspectiva-istorica-Evolutia-556.php